Buchwald’s Neighborhood

Blogul s-a mutat de acum pe Wordpress, nu intrebati de ce si cum, ideea e ca nu prea pot manipula continutul Vox-ului si e cam slaba optinea de structurare. Articole si pagini noi gasiti de acum incolo la adresa: 

Ceea ce urmeaza sa va spun o sa va para putin straniu: cei mai multi dintre voi ati divinat cel putin o data in viata. Cei ce nu au recurs la ghicitori sau carti de tarot sau ceva similar, probabil  ridica o sprinceana neincrezatori dar promit sa clarific intr-o clipa. Exista multe metode de divinare, cele mai simple fiind metodele binare cum ar fi spre exemplu ridicarea pietrelor. Este decis inainte ce rezultat alcatuieste un raspuns pozitiv. Presupunind ca numerele impare reprezinta o confirmare iar cele pare, pun lucrurile sub semnul indoielii, se pune intrebarea: ma iubeste? Un numar necunoscut se ridica dintr-un morman de pietricele apoi se numara:  1= da, 2=nu, 3=da, 4=nu s.a.m.d. Ultima piatra da raspunsul final. Divinarea prin smulgerea petalei unei flori sau aruncarea unei monede functioneaza conform aceluiasi principiu.

Marea varietate a metodelor de divinatie pot fi clasificate in trei mari categorii:

1.      1 .Interpretarea fenomenelor naturii ca fiind vointa unui zeu [ Divinatie Intuitiva ].

2.     2.  Interpretarea felului in care sansa opereaza peste un obiect furnizat de om [Divintie Inductiva].

3.      3.  Interpretarea felului in care vointa unui zeu ( sau a sansei ) actioneaza asupra sensurilor [Divinatie Interpretativa].

(Diferite combinatii sunt acceptate)

Studiul comparativ al practicilor divinatorii este cel putin la fel de vechi precum ‘De divinatione’-ul (‘Cu privire la divinatie’) lui Cicero (Marcus Tulius Cicero – politician si orator roman) din secolul 1. Acolo se creioneaza o distinctie convenienta intre forma inductiva si cea intuitiva. Divinatia interpretativa devine o clasa intermediara care permite o clasificare mai putin rigida de moment ce nicio disciplina divinatorie nu se bazeaza pe rigoarea inductiva sau  pe vreo abilitate spirituala iesita din comun.

Divinatia inductiva presupune o procedura determinata, aparent libera de controlul monden cuprinzind decizii si predictii fara vreo urma de ambiguitate. Aceasta forma de divinatie foloseste rationamentul inductiv pentru a descoperi cauza diferitelor tipuri de evenimente. Se presupune ca fenomenul divinatiei inductive in natura este determinat de sansa. De moment ce aceste fenomene guvernate de sansa pot fi influentate de oameni, validitatea citirii creste. Exemple cuprind citirea evenimentelor celestiale, schimbarea vremii sau a formei norilor, zborul pasarilor, pozitia soarelui, lunii, stelelor si al planetelor (astrologie); forma intestinelor (haroscopie), citirea liniilor din palma (chiromantie) sau din talpa; interpretarea tiparului din iris (iridologie) etc.

O alta forma a divinatiei inductive interpreteaza fenomene din natura ce rezulta din manipularea ritualistica a obiectelor. Exemple cuprind citirea fumului ce se ridica dintr-un sacrificiu, felul in care cade o lance (indicind calea catre cucerire), aruncarea pietrelor sau a oricarui obiect particular, smulgerea petalelor unei flori in timp ce se murmura vreo propozitie etc. In toate cazurile, scopul este de a aduna informatie prin felul in care obiectele se misca sub controlul naturii.

Divinatia interpretativa necesita combinatia potrivita de procedura cu harul si priceperea divinatorului. Aceasta forma de divinatie se bazeaza pe citirea unei colectii de imagini, simboluri  sau tipare determinate de legi divine sau sansa. Aici includem prezicerile via astrologie, sistem care interpreteaza sensul pozitiei planetelor si al constelatiilor stelare; numerologie, sistem care reduce cuvinte si nume la numere care au un sens propriu; Tarot, Rune si hexagramele I Ching. Toate aceste sisteme au in comun notiunea conform careia sincronicitatea este omniprezenta, prin urmare, cursul viitor al unei serii de evenimente poate fi clarificat prin interpretarea unei alte serii de evenimente.

Divinatia intuitiva presupune talente si cunostinte extraordinare in scopul de a comunica cu fiinte aflate in sfera extra-mondena. Prototipul divinatorului intuitiv este mediumul, preotul/preoteasa, samanul, vrajitorul etc. Acestia intra intr-o stare de transa generind oracole. Starea necesara acestei transe se poate dezvolta instant sau se poate induce prin droguri ori tehnici autokinetice, cum ar fi dansul. In lumea de vest, tehnicile autokinetice cuprind hipnoza, privirea fixa intr-o sfera, perete alb sau pendul in miscare. De multe ori, posedarea mediumului de un spirit sau o zeitate este acompaniata de ceremonii fastuoase care culmineaza intr-un discurs tinut de mediumul aflat sub posesiune. Divinatia intuitiva pe de alta parte poate sa fie o treaba cit se poate de privata, unii pur si simplu aleg sa intre intr-o stare de meditatie dupa care intra in contact cu o anumita entitate spirituala. Pina si biblia cuprinde nenumarate exemple de acest gen.

Oamenii au privit mereu cu un deosebit interes catre viitor, cu toate astea, in lumea in care traim noi, lumea vestului pe de o parte rational si rigid, pe de alta parta predominant crestin, divinatia cunoaste niste impedimente fundamentale. Crestinii sunt opozantii adunarii de informatie cu privire la ce are Dumnezeu pus deoparte pentru ei, rationalistii spun ca orice eveniment tangibil are o cauza fizica despre care avem sau nu cunostinta si ca orice lucru in afara acestui lant de cauza si efect nu exista. Acest lucru exlude existenta divinatiei, telepatiei, clarviziunii si altele asemanatoare. Totusi, in anii 50 o forma speciala a psihologiei s-a desprins numita parapsihologie al carei scop este dezlegarea misterelor acestor fenomene prin rigoare stiintifica. Validitatea si succesul aceste ramuri este discutabila.

Multi dintre noi am fost martorii la cit de bine functioneaza divinatia si desigur ne-am intrebat, cum este posibil? Un raspuns comprehensibil este greu de oferit. O explicatie stateaza ca materia in detrimenul divinatiei functioneaza intr-un fel inexplicabil si misterios. Fiecare divinatie incunutata de succes este dovada interactiunii dintre materie si spirit. Materia si spiritul se intrepatrund.  Jung (Carl Gustav Jung – filosof german) spune ca:

“Spiritul este o calitate a materiei pentru ca noi existam ca materie...Precum in filosofia chineza, masculinul(Yang) poarta saminta femininului(Yin) si vice-versa, in materie se poate descoperi saminta spiritului si in spirit, saminta materiei.

Spiritul si materia exista in aceeasi lume si se influenteaza reciproc. Acest lucru a fost in general acceptat pina in adincul Evului Mediu. A fost exprimat in alchimie, o combinatie de fizica si metafizica.”

Parerea mea, orizonturile propriei fiinte trebuie pastrate cit mai largi, limitarile trebuie recunoscute cit mai curind si impulsul de a accepta neconditionat tinut la un nivel cit mai mic.

Divinatia este una dintre domeniile cu caracter ocult care va fascina omenirea de acum multa vreme inainte, fara ca majoritatea acesteia sa isi doreasca macar o intelegere de suprafata a intregii chestiuni. In divinatie putem intrezari  foarte clar caracterul stiintific si in acelasi timp mistic al ocultismului si felul in care acesta totusi nu devine nici stiinta exacta si nici religie, preocupindu-se de asa zisa esenta spirituala a lucrurilor si legatura ei cu diferite aspecte ale vietii. 

Cind spunem divinatie, majoritatea dintre noi ne gindim la prezicerea viitorului, nu ca acest lucru ar fi gresit, insa divinatia nu se limiteaza doar la arta prezicerii in esenta si forma ei, chiar daca cele mai structurate si sistematice practici ale domeniului cuprind acest lucru. Divinatia este practica prin care se determina semnificatia ascunsa sau cauza evenimentelor, prin care se incearca interpretarea viitorului cu ajutorul unor tehnici naturale, psihologice si altele asemanatoare. 

Sa consultam o clipa cuvintul si semnificatia cuvintului care apare cel mai des cind facem referire la divinatie: prezicere. ‘Prezicere’ inseamna literalmente a ‘pre-zice’, a zice inainte ceva care nu poate fi vazut de oameni  fara vreun ajutor exterior. Inseamna dezvaluirea unor cunostinte despre lucrurile care urmeaza. Prezicerile in mod normal nu sunt facute intr-o forma conventionala, de cele mai multe ori le sunt atribuite simboluri criptice pentru cel chestionat dar perfect inteligibile pentru cel care chestioneaza. Felul in care aceste mesaje sunt ‘citite’ pot varia de la folosirea bucatilor de os, frunzelor de ceai, forma ramasitelor din ceasca etc., pina la pozitia planetelor, liniile din palma unei persoane, carti de tarot si asa mai departe.

Divinatia este o trasatura comuna  tuturor civilizatiilor, atit antice cit si moderne regasindu-se in masa sociala contemporana sub forma horoscopului, astrologiei, cartilor de tarot, consultarea cristalelor a Tablei Ouija s.a.m.d. Categoriile mentionate sunt o trasatura puternica a vestului modern, asta nu inseamna desigur ca in alte civilizatii, practici divinatorii de alte feluri sunt mai putin importante.  In contextul culturii si civilizatiei romane antice, divinatia era preocupata cu descoperirea vointei zeilor. Termenul in sine provine din latina: divinare -  a fi inspirat de catre un zeu, a descoperi  vointa zeilor. Semnificatia se baza pe credinta conform careia zeii determina soarta oamenilor. In zilele noastre totusi, divinatia isi are semnificatiile considerabil largite, carturarii nu mai restrictioneaza cuvintul la semnificatia ei de baza. Practicile divinatorii si credintele care le ghideaza au o preocupare, o raza de actiune mult mai ampla nelimitindu-se la ‘patrunderea’ vointei zeilor. Majoritatea oamenilor care regurg la practici divinatorii nu au in gind decodarea dorintei unor forte divine, ba mai mult de atit, in decursul anumitor practici, spirite mult mai umile in natura decit zeii sunt invocate, sau intervin. 

Se pare ca divinatia este universal preocupata de probleme practice, cautind informatii asupra carora se pot lua decizii practice, dar sursa acestor informatii nu este deloc privita cu aceeasi simplitate mondena si tehnica obtinerii lor este de cele mai multe ori foarte...colorata. Suficient sa zicem ca divinatia este efortul de a obtine informatii cu caracter monden pe calea unor actiuni ce transced mondenul. Desi  oamenii care participa cu fast si respect la actele divinatorii, adoptind o pozitie religioasa, materia subiectului divinatiei este destul de efemera...boli, griji, obiecte ratacite etc. Divinatia este o institutie de consultanta  si subiectele pe care un divinator trebuie sa le atinga variaza de la obiecte pierdute pina la chestiuni de o semnificatie mai inalta.

Divinatia are multe rationamente si este dificil sa plasam divinatorul intr-o anumita tipologie sociala. El/ea ar putea fi un saman, cineva care este preocupat de medicina magica, un preot sau o persoana ‘sfinta’ care vorbeste aproape profetic. Pentru a aprecia semnificatia artei divinatorului in orice era sau civilizatie, trebuie mai intai sa ne familiarizam cu sistemul dominant de credinte in legatura cu omul si lumea. In ‘vremurile crestine’, Europa a trecut de la ororile necromantiei (care by the way nu inseamna contactul cu spiritele ci literalmente reanimarea cadavrelor – reinvierea mortilor) la spiritismul tolerat si privit cu amuzament ca o forma intercativa de joc. Credintele europene desigur au suferit transformari de-alungul timpului si nicidecum nu si-au pastrat in totalitate forma originala, pe de alta parte, a presupune ca divinatia a fost condamnata la pierire de stiinta si secularizare ar insemna sa ignoram complet popularitatea excesiva a astrologiei si a modelor recurente in domeniul disciplinelor mantice(divinatorice).

In ce masura divinatia deriva din concluziile unor teoreme sau in ce masura teoremele deriva din explicatiile ‘de dupa fapt’ ale practicilor divinatorii, este greu de stabilit. Unele discipline sunt atit de vechi incit este practic imposibil de demonstrat contextul lor original, in plus, unele perioade au vazut necesitatea adaptarii intr-un fel sau altul a presupozitiilor metafizice in domeniul practicilor mantice pentru a minimaliza conflictele cu doctrinele stiintifice sau religioase. Traditiile in sine inca mai poarta urma timpurie a celor care le-au dat forma, cu toate astea, nu putem spune ca exista vreo traditie filosofica ce ghideaza divinatia. Aceasta si-a regasit diverse forme de-alungul istoriei si desi multi preoti si figuri mistice au contribuit la variile sale sisteme, reflecta in mai mare masura contextul de uz istoric decit cel uz prezent. Tabla Ouija (si etc.) spre exmplu necesita doar o intelegere practica a respectivului sistem, prin urmare, multe civilizatii de credinte diferite au adoptat practici similare, o corespondenta deplina regasindu-se doar in perioada in care practica si credinta s-au dezvoltat in acelasi context cultural.

Prin insasi natura ei, divinatia tinde sa se dezvolta ca o disciplina intretinuta intr-un context de traditie de un corp organizat de specialisti. Acest lucru se intimpla din cauza cailor alese de divinatori, cai care ii diferentiaza fiindca desi ‘aroma exotica’ atrage omul, simbolismul mantic este putin inteles. Cu  toate astea, gradul de importanta al divinatiei depinde foarte mult de sistemul politic si social al timpului deoarece in multe locuri divinatia este o practica frecventa, aflindu-se in competenta oricarei persoane. In alte locuri, divinatorul este privit ca un vas al puterii si menajat de influentele nefaste ale lumii, ca de exmeplu in cadrul anumitor curti regale.  Totusi, putine soceitati incorporeaza divinatia atit de mult incit sa devina ceva de ordine mondena. Sunt locuri in care divinatia este rezervata situatilor de criza si doar un expert ‘certificat’ poate oferi un raspuns demn de incredere.

NOTA: Stiu ca in prezentul articol am cam luat-o razna cu termeni si expresii mai greoaie, sorry 'bout that. Daca exista neclaritati, voi raspunde cu placere :)

"Occultism does not claim to be a system of beliefs. It is a system of knowledge. The distinction is important, since it lets us rule out religion on one hand and mysticism on the other. Religions, though they are codifed to some extent, ultimately rest on faith. Mysticism, though it claims direct knowledge of the Divine, is not systematic. Occultism alone claims to give a detailed, verifiable map of the Absolute. It is a spiritual science."

Louis Stewart - LIFE FORCES

Acum ca am reusit  sa trecem pe scurt in revista cite putin despre perioadele cheie din istoria ocultului putem trece la lucruri concrete. Am parcurs vremurile de mult uitate si antichitatea evitind evul mediu si renasterea, stati linistiti, o sa va dati seama cu timpul de ce. Adevarul este ca ocultul a cunoscut epoca sa de aur in aceste doua mari perioade istorice si tot ceea ce poseda o aliura ‘stiintifica’ a fost in mare parte prelucrat atunci. Deci, vom discuta despre varii domenii si veti vedea ca facem majoritatea legaturilor in detrimenul acelor epoci (Or something like that...).

Este greu de impartit pe categorii distincte sistemul de cunostinte oculte, intr-un final, toate se leaga la anumite nivele. De dragul unei structuri inteligibile vom incerca totusi sa dam lucrurilor o forma. Dupa parerea lui J. Dominguez ocultul se imparte in trei mari categorii (unde mai adauga fara prea multe explicatii 2 subcategorii dupa cum vom vedea):

-          Divinatie

-          Magie (Magick)

-          Spiritism/Spiritualism

La care mai pune riturile mistice africane (woodoo, santeria etc.) si alchimia. Nu pot spune cu inima impacata ca sunt de acord in totalitate cu structura sa, dar ne serveste pe deplin in acest moment ca si orientare.(Apropo, nu recomand o lectura aprofundata a lucrarilor lui Dominguez, cred ca e preot...).  So, let’s break things down.

1.       Divinatie  - Incercarea omului de a vedea viitorul si de a-si organiza viata in concordanta cu respectivele previziunui. Cuvinte cheie:

 

-          Astrologie, horoscop, zodiac, mediumi

-          Tarot, globuri de cristal, citire in palma, bagheta si pendul

-          Numerologie, psihometrie, interpretare de vise

-          Telepatie, clarviziune etc.

 

2.       Magie – Incercarea omului de a controla prezentul, viata sa, vietile altora, evenimentele, natura prin vraji, ceremonii etc. Diferenta dintre termenii englezi ‘Magic’ si ‘Magick’ este aceea ca unii folosesc al doilea termen pentru a trage o linie vizibila intre practicantii de magie si iluzionisti. Cuvinte cheie:

 

-          Magie neagra, magie alba, fantome

-          Wicca, vrajitorie, vrajitor

-          Satanism, sabat,  ceremonii, rituri

-          Potiuni, blesteme, vraji, superstitii, amulete, rugaciuni, invocari

 

3.       Spiritism – Incercarea omului de a contacta mortii, de a comunica cu acestia si/sau de a le cere favoruri. Cuvinte cheie:

 

-          Sedinta de spiritism, spiritisti

-          Tabla Ouija, fantome, spirite, morti

-          Spiritualism, Crestinism

Momentan, dupa cum am spus ne serveste ca si orientare. Dominguez leaga intr-un mod ciudat trecutul (spiritism) cu prezentul (magie) cu viitorul(divinatie), din cite imi dau eu seama. Este o abordare interesanta si avind in vedere ca toate se leaga cu toate iar perioadele si filosofiile sunt  amestecate, unele provenind din celalalte, unele fiind ramuri, altele fiind antiteze, putem merge si pe drumul acesta fara sa ne pierdem de tot. Urmatorul articol, deci, va incepe cu divinatia, desecind-o pina in pinzele albe, luindu-i ramurile la puricat si despicind firul in patru pina ce vom acoperi subiectul. Comentariile sunt bine venite la fel ca si rate-urile pentru articol(e).

DEX:

DIVINÁȚIE, divinații, s.f. (Livr.) Dar, putere a unor persoane de a desluși și lucruri ascunse, neștiute și mai ales viitorul. [Var.: (înv.) devináție s.f.] - Din fr. divination, lat. divinatio, -onis.

DIVINÁȚIE s.f. (Liv.) Pretinsă putere de a prezice viitorul. [Gen. -iei, var. devinație s.f. / cf. fr. divination, lat. divinatio].

MAGÍE s. f. 1. complex de practici prin care se consideră posibilă acționarea asupra realității înconjurătoare cu ajutorul forțelorsupranaturale; vrăjitorie. o ~ neagră = magie propriu-zisă care apelează la puterea demonilor; ~ albă = arta de a producefenomene naturale care par miraculoase. 2. (fig.) putere de atracție, de fascinare; farmec, seducție. (< fr. magie, lat. magia)

MAGÍE, magii, s.f. 1. Totalitatea procedeelor, formulelor, gesturilor etc. prin care ar putea fi invocate anumite forțe supranaturalespre a produce miracole; practica acestor procedee, formule etc. 2. Fig. Putere irezistibilă de atracție, de fascinare; farmec,încântare. - Din fr. magie.

SPIRITÍSM s.n. Doctrină și practică bazate pe credința posibilității de comunicare cu spiritele celor morți (prin mijlocirea unuimediu). - Din fr. spiritisme.

SPIRITÍSM n. 1) Concepție potrivit căreia spiritele celor morți ar supraviețui, iar cei vii au posibilitatea de a comunica cu ele prinanumite procedee oculte. 2) Practică ocultă bazată pe această concepție. /spiritisme

SPIRITUALÍSM s.n. Concepție filozofică idealistă și mistico-religioasă potrivit căreia spiritul este o realitate substanțialăprimordială, independentă de materie. [Pron. -tu-a-. / < fr. spiritualisme].

S-a scurs atâta vreme de-atunci, de când, ostaş încercat în lupte mult mai grele şi-n situaţii mult mai dificile (Odessa, Harkov, Doneţ, Stalingrad…), „ridicam mâinile” în faţa „învingătorului” (24 august 1944), ca să plec, captiv, într-o nouă viaţă.

Să încerci, acum, după aproape 50 de ani, să rememorezi faptele în cronologia lor, nu-i deloc un lucru uşor. Nu ţi-a mai rămas nici cea mai umilă notiţă din lunga epopee trăită (se va vedea, mai târziu, prin ce metode „originale” au reuşit să ne despoaie de tot, afară de piele şi oase). Iar aducerea-aminte s-a mai şters şi ea, suferind grele şi iremediabile pierderi (au avut grijă şi de acest amănunt), aşa că nu-i mai pot cere tot ce mi-ar fi putut oferi altădată, când ea forma o masă distinctă a personalităţii mele.

Aici, chiar dacă ar fi vorba de simple date şi-ar fi destul de greu, dar când ai de gând să-nşiri şi să reconstitui un vast cortegiu de întâmplări, de situaţii, ţesute într-un păienjeniş pe care fiinţa nu le mai poate retrăi a doua oară cu aceeaşi intensitate, când e vorba de atâtea emoţii, de tragice stări sufleteşti, de dispersări, de atitudini, de miracole chiar, cine şi cui i s-ar mai putea cere o zugrăvire fidelă a unui funest trecut?

Sunt evenimente care se cade a fi consemnate imediat, pentru a putea prinde atunci nota lor caracteristică, pe care zadarnic încerci s-o mai rechemi, că nu te mai ascultă.

Sunt stări pe care le trăieşti numai tu, sau la trăirea cărora iei şi tu parte, zguduitoare stări, pe care atunci chiar , când eşti invadat de ele, nu eşti în stare să le fixezi pe hârtie, darămite după trecere de-atâta vreme.

Sunt apoi fenomene care necesită o pregătire specială pentru înţelegerea lor. La noi, între noi, s-au frământat şi s-au trăit stări de viaţă tot atât de complexe – dacă nu şi mai complexe – şi de complete, în mic, ca în orice societate în mare. Un filosof, un sociolog, un fin observator al sufletelor ar fi putut întâlni aici lucruri necunoscute şi inexplicabile în respectivele ştiinţe. Le-am văzut, ne-am dat seama de ele, am descoperit partea lor caracteristică, dar…nu suntem în măsură a le contura precis şi a le reda culoarea şi tăria necesare, aşa cum s-ar petrece dacă le-ar fi trăit şi studiat unul de specialitate.

Se zice de obicei: rabdă ca un câine. De unde şi cum s-o fi ajuns la această constatare, nu ştiu, dar ştiu că respectivul animal, când îi e foame – urlă, când îl baţi - scânceşte (ca apoi să vină şi să se gudure la picioare), iar când e rănit grav, cade, îşi linge rana şi luptă să se salveze. Vom vedea mai târziu: ar fi răbdat un câine cât s-a putut răbda pe-acolo?

Cititorul va întâlni fapte care depăşesc puterea de imaginaţie şi de înţelegere omenească – şi sunt destule, cele mai multe, pe care noi, cei care le-am trăit atunci, noi – făptaşii – azi, când cutezăm a ni le reprezenta sau a le readuce în vreo discuţie, dăm din umeri şi ne întrebăm miraţi şi oarecum străini de ele, dacă nu cumva fabulăm, sau mintea însăşi a luat-o razna.

…sfâşie din carnea noastră pământească, lăsându-ne sufletul despuiat, împrăştiat în emoţii ce se răsfrâng asupra altora, prin viaţa împărtăşită. Unii dintre noi simt nevoia să scrie, să scrie, să scrie cuvinte care să prindă rădăcini şi care să prindă viaţă. O poveste e ca un copil, o plămădire cu un părinte, care îşi ia mai apoi zborul în mintea şi sufletul celuilalt, care are propria sa istorie, dar niciodată propria moarte. O poveste nu moare, o poveste nu se predă, cuvintele nu mint, dar cuvintele indică un adevăr.

 

Ceea ce vă invit să citiţi este un jurnal, un document mărturie. Merita această scriitură o apariţie în volum? Este apariţia sa fragmentata, si mai mult, pe un blog, potrivită? Cred ca da şi, mai mult decât atât, voi încerca prin publicarea sa un experiment în care VOI sunteţi parte. Nu voi oferi nicio informaţie de context despre această scriitură decât în măsura în care aceasta îmi va fi cerută. Curiozitatea este regina lecturii, contextul este regatul… Dar care sunt informaţiile importante, relevante pentru tine, pentru noi. Practica este de a oferi la pachet o seamă de informaţii despre o poveste, dar mă întreb cât avem nevoie fiecare să ştim pentru a fi cu acea experienţă de viaţă, lectura. În epoca internetului, în timpurile acestea în care ni se spune că totul trebuie pus în context pentru a fi înţeles şi savurat aşa la adevărata sa valoare, eu vă invit să descoperiţi dacă întradevăr aveţi nevoie de ramă pentru a savura tabloul şi dacă da, care e rama voastră.

 

În cazul în care vă asumaţi propria căutare de informaţii despre cele descrise, vă rog să lăsaţi un comentariu spunându-ne şi nouă, celorlalţi, ce aţi aflat.

 

Povestea încă nu există, există doar memoria.

Sarim direct la subiect, fara alte vorbe in plus ca sa putem o data termina toata povestea. Apare in discutia noastra nimeni alta decit Grecia Antica, in care singurele figuri religioase relevante au fost oracolele de tot soiul si profetii (si ei de tot soiul). Oracolele erau puncte centrale a Templelor Grecesti cele mai importante situindu-se la : Delphi, Eleusis, Dodona si Epidaurus. La Delphi, spre exemplu, oracolul vorbea printr-o preoteasa numita Pythia, botezata dupa sarpele sacru, pitonul. Serpii erau considerati sacrii si venerati inca de pe timpul religiilor Zeitei-Mama, lucru care sugereaza ca oracolul a fost ori o ramura a acestei credinte primordiale ori o continuitate prin descendenta directa.

Cu peste 4.000 de ani inaintea lui Christos, preotii si preotesele Mesopotamiei antice detineau multe credinte care in timp au devenit centrale ocultismului. Una dintre aceste credinte spunea ca daca cineva afla numele unei entitati, primeste control asupra acesteia. Deja pe atunci folosirea drogurilor pentru a intra in contact cu spiritele era o traditie veche la fel ca si papusile din ceara, folosite pentru a pagubi dusmanii intr-un fel sau altul.  Se folosea tamaia, apa sfiintita si amuleta. Cea mai importanta credinta  era insa divinatia sau mai bine zis, arta de a prezice (vedea) viitorul, iar metodele divinatiei urmau sa ocupe pe vecie un loc deosebit in existenta omului, deoarece aceasta metoda implica cititul in stele, si uite asa se naste astrologia, cu timpul. Yei! In anumite perioade ale anului, festivale sacre aveau loc, acestea corespunzind in mod general cu evenimente agriculturale, cea mai importanta tinindu-se in primavara. Punctul culminant al acestui festival dedicat fertilitatii era casatoria dintre rege si inalta preoteasa a templului. Copulatia lor era plina de solemnitate si avea loc conform unor formalitati stricte, de moment ce uniunea dintre ei simboliza uniunea omului cu mama-natura. O orgie se putea sa urmeze. Este dealtfel posibil ca ‘manastirile’ vremii sa fi fost un fel de bordele sacre iar functia de baza a preoteselor sa fi fost asigurarea fertilitatii prin copulatie. Cel mai important templu era Ishtar, Ishtar fiind o alta forma a Zeitei-Mama, al carei venerare a supravietuit inca din paleolitic.

La fel ca si anticii mesopotamieni, egiptenii credeau in ‘puterea numelui’ – ideea conform careia o persoana putea sa aduca o entitate in puterile sale aflindu-i numele (corect). ‘Numele corect’ sau ‘cuvintul de putere’ era legatura dintre uman si divin. Conceptul egiptean de ‘zeu’ aproxima credinta primitiva care postula existenta unei forte-spirit aflata deasupra tuturor lucrurilor si din care toate lucrurile se nasteau (vezi partea anterioara). In viata de zi cu zi, simbolurile erau investite nu doar cu semnificatii spirituale ci si cu puteri magice directe, o forma inalta de magie simpatetica. Egiptenii credeau cu tarie si in vise, majoritatea templelor beneficiind de interpretatori-preoti extrem de iscusiti.

Lumea viselor era apreciata si considerata la fel de reala ca si lumea constientului pe timp de zi. Credeau incontinuare in viata de dupa moarte si existenta sufletului, fiind primi care au conturat extrem de clar conceptul de ‘suflet’. Fiecare egiptean era compus din trei astfel de suflete: ‘ka’  era forta vitala care se crea din momentul nasterii si supravietuia mortii trupului; ‘ba’ era un spirit in forma de pasare ce ocupa fiecare individ fiind eliberat in momentul mortii; ‘akh’-ul era ceea ce am interpreta in prezent ca fiind aura unei persoane. Toate aceste credinte sunt datate cu 2600 de ani i.e.n conceptele ei fiind incorporate in viziunea prezentului in ceea ce priveste sufletul uman. Desi egiptenii credeau in continuitatea vietii, nu ei sunt cei care au inventat conceptul de ‘iad’ sau in termeni largi: pedeapsa de dupa moarte. Acest lucru i se atribuie lui Zarathustra, nascut cu vreo 580 de ani i.e.n in Medea (actualul Iran de nord). Conceptul de iad este imbratisat atit de religia Crestina cit si de cea Islamica desi preotii lui Zarathustra, cunoscuti sub numele de ‘Magi’, erau mai mult un fel de predecesori al practicilor oculte si nu prea imbratisau religia principala. Ritualurile magilor aduceau foarte mult a samanism fiind folosite droguri pentru a intra in contact cu divinul, credintele lor orbitind in jurul venerarii focului. Intre magi exsitau trei nivele majore prin care un initiat trebuia sa treaca in timp:  gradul de ‘ucenic’, gradul de ‘maestru’ si intr-un final, gradul de ‘maestru perfect’. Practica nivelelor gradate in domeniul ocultului exista si pina in ziua de azi, dupa peste 2400 de ani.

Revenind la egipteni (asta e, o luam cronologic si sarim ocazional inainte si inapoi printre culturi) trebuie neaparat sa pomenim de o figura pe care multi adepti o cunosc destul de bine: Hermes Trismegistul (Hermes Trismegistos).

Spre surprinderea citorva dintre voi, Trismegistul nu este o persoana istorica. Numele este o traducucere din greaca insemnind ‘Hermes cel de-trei-ori-mare’. Hermes era corespondentul grec al zeului intelepciunii, Toth - la egipteni. Toth a fost sursa de inspiratie a multor lucrari de valoare in antichitate din care in prezent, foarte putine au ramas in existenta. In mod traditional erau 42 de carti impartite in sase categorii ale ariilor de preocupare: educatie a preotilor, ritualuri de templu, geografie, astrologie, imnuri inchinate zeilor si medicina. Aditional acestora, Hermes Trismegistul este legat de multe scrieri teosofice grecesti (in majoritate). De nenumarate ori s-a incercat ‘machiavelizarea’ scrierilor Hermetice petru a perverti religia crestina, din nefericire pentru acestia, scrierile Hermetice sunt pre-crestine. Nu ele  au fost influentate de crestinism, este destul de evident in prezent ca a fost mai mult decit invers. Unii scolari  sunt chiar de parere ca Moise a format conceptul de monoteism bazat pe venerarea lui Toth.

O alta personalitate, reala de data asta, care a reprezentat un pas major atit in stiintele oculte in prima faza cit si in stiintele moderne a fost nimeni altul decit Pitagora. Genialul Pitagora a fost primul care a descoperit nenumarate principii in domeniu de matematica, fizica si muzica pe care pina in ziua de azi, se bazeaza stiinta moderna. A fost primul care a asociat ratia in muzica iar Teorema lui Pitagora se preda in cadrul orelor de geometrie pina in prezent. Se spune ca a studiat sub faimosii magi in Persia si sub  preotii lui Toth in Egipt iar unfluenta sa oculta este absolut extraordinara. Pitagora credea in principiu ca realitatea are o natura matematica in esenta. Doctrina sa detaliata a numerelor reprezinta baza numerologiei. Credea dealtfel ca exista un fel de ‘vibratii’ care conectau toate lucrurile intre ele si cu divinitatea, o credinta centrala ocultismului care predateaza fizica cuantica cu mii de ani (vezi partea anterioara). Preda in acelasi timp si conceptul de migratie a sufeltului, spunind ca isi aminteste fiecare incarnare anterioara. A fost considerat un magician si vrajitor in timpul sau raminind pina in prezent o figura importanta in stiintele oculte. Pitagora moare in exil prin anul 500 i.e.n la Metapontum.

In timpul Imperiului Roman, o mare varietate de secte se nasc toate avind in comun ‘sarbatorirea’ misterului, dezvaluit doar initiatilor in cadrul unor ceremonii secrete. In marea majoritate, cultele aveau origini grecesti insa au ajuns sa incorporeze elemente egiptene si persane fiind in principal preocupate de fertilitate. Cele mai cunoscute erau cele care o venereau pe zeita recoltei si grinelor, Demeter in Grecia; Zeita-Mama, Cybele si fiul ei, Attis in Cappadocia; Astarte (Afrodita) impreuna cu fiul ei, Adonis in Siria; Ishtar cu fiul ei Marduk in Persia si riturile lui Dionysius in timp ce soldatii romani au pus in miscare cultul Mithrei, zeul soarelui. In cultele misterelor, majoriatea riturilor sacre orbitau in jurul ideii de inviere  dupa moarte. Aceste rituri erau de multe ori puse sub forma unei drame – o forma mai privata a vechilor drame grecesti si persane a fertilitatii. Mima, muzica si dansul mai jucau un rol important. Desi fiecare ritual era putin diferit, in general erau compuse din urmatoarele elemente de baza:  o confesiune a pacatelor de catre initiat in fata grupului, juramintele tacerii cu pretul durerii, mortii si al damnarii eterne, drama rituala, botezare prin foc sau apa, atingerea sau manuirea obiectelor sacre, consumarea unei mese rituale, deobicei mincare provenita din sacrificiu catre zei si, posibil, copulatie ritualistica. Ca si in cazul Magilor si a Hermeticilor egipteni, cultele misterelor recunosteau diferite nivele de aspiranti. Cel mai inalt plan al cunoasterii – uniunea cu zeul – era disponibila doar citorva, si acestia trebuiau sa indure ani buni de ucenicie....

Tare, am cam terminat momentan in cazul in care ati vrut ceva rapid si digerabil. O sa public ( nu stiu exact cum si in ce fel) in viitorul apropiat o serie de articole compuse din alte articole preluate din carti de specialitate si resurse on-line, frumos traduse si cit de cit pre-digerate insa destul de aprofundate in esenta.  Va fi lectura reomandata celor cu o cunoastere de baza sanatoasa  in domeniu sau celor care vor sa ajunga la acest nivel. Deci, va astept incepind inca de maine sa continuam micuta saga oculta. Toate cele bune :)

PS: cuvintele ingrosate din text nu au un caracter pur-orientativ, ele vor fi elaborate intr-un articol viitor sau in paralel cu un alt articol.

So, am promis in articolul trecut ca vom trece neaparat in revista cite ceva despre istoria ocultului. Pentru a intelege despre ce este vorba in articolul prezent si cele ce vor urma, va trebui sa cititi cele doua parti anterioare: T.O.T - Overview on the Occult(cuvint inainte)  respectiv T.O.T - Overview on the Occult Pt. 1. Am spus in articolul trecut ca ocultul este cea mai veche forma religioasa din istoria omului, concentrindu-ne in special asupra definitiei fara a ne extinde asupra istoriei. Acum, lucrul este necesar de discutat pentru a capata o imagine cit se poate de clara asupra subiectului. Dupa ce vom fi terminat cu astea, trecem mai departe in a prezenta in detaliu cele 3 mari categorii de stiinte oculte. Dar mai este putin pina atunci, deocamdata sa vedem de unde a pornit totul, bare with me.

In cuvintele unui om inteligent: istoria ocultului incepe cu istoria omului. Cea mai veche forma de credinta oculta a ‘ceea ce este ascuns’ apare  sub forma magiei compatimitoare/simpatetice, bazata pe insasi natura-mama. Magia compatimitoare  (sympathetic magick) sau simpatetica este credinta fundamentala conform careia asemanatoarele influenteaza si afecteaza asemanatoarele. Cea mai comuna practica in acest sens in cadrul magiei simpatetice este crearea asemanatorului sub forma unei papusi. Se presupunea ca orice actiune exercitata asupra papusii respective afecteaza in mod direct persoana sau animalul dupa asemanarea careia a fost creata. Astfel de papusi (din lemn) au fost descoperite in pesteri datate cu peste 10.000 de ani i.e.n.  

Mai departe, omul primitiv a inceput sa creada incet-incet ca exista forte ale naturii nedescurcate ori neimblinzite pina atunci. In Melanesia spre exemplu, aceasta forta mistica a naturii era denumita ‘mana’ , in Mexic si regiunea Americii de Nord i se spunea ‘nagual’ si asa mai departe. Desi exista usoare diferente de nuanta, in general insemna acelasi lucru:  ‘forta-spirituala’. In cadrul oaricarui trib, oamenii lasau intelegerea si manipularea acestei forte in seama samanilor al caror prim-rol era operarea spirituala in beneficiul adunarii/tribului respectiv. Credinta de origini primitive ce recunoaste existenta unei energii din care insasi natura este construita impreuna cu toate componentele sale, se pastreaza si azi sub variate forme. [Ginditi-va doar la Razboiul Stelelor...use the force!]

Sa mai facem un pas major in evolutia credintelor preocupate de ‘ceea ce este ascuns’, si sa pomenim in citeva rinduri despre credinta care a tinut sub papuc atitea generatii de barbati: Religiile Zeitei-Mama (Marea Mama, daca este de preferat). Zeita-Mama a fost personificarea fortelor creative ale naturii. Oamenilor le-a luat ceva vreme sa asocieze conceptia si nasterea cu actul sexual, din acest motiv, femeile erau privite ca fiind ‘vasele’ Zeitei-Mama si din moment ce asupra lor se revarsa darul vietii, erau respectate pina in sensul fanatic, privite cu uimire si teama in acelasi timp. Natura, Marea – Mama, era recunoscuta ca si aducatoarea de viata si de moarte, prin urmare, venerarea naturii este cea mai veche forma de credinta. Cind oamenii au inceput sa domesticeasca animalele, au avut ocazia sa vada ca masculul avea si el partea lui semnificativa in procreatie. Aceasta noua descoperire prinde puternice radacini in ritualuri din care se nasc cultele taurului, oii si a caprei. In esenta, venerarea naturii, prin Zeita-Mama pe prim-plan, devine acum completa prin venerarea motivului masculin. Venerarea falusului devine un lucru comun, impreuna cu venerarea animalelor atit pentru abilitatile de procreatie cit si pentru valoarea de sustinere a vietii.

Bun, bun, bun, mai departe. Sa trecem de la animale la pietre. Ca au fost inchinati zeilor ca si temple sau mortilor ca si cimitire, megalitii au inceput sa rasara prin intreaga lume [think Stonehenge]. Lasind de o parte eforturile aproape supra-umane pe care le cerea o astfel de constructie, megalitii devin extrem de semnificativi deoarece aceasta este perioada in care primele simboluri magice sunt sculptate in piatra. Cele mai vechi simboluri sunt: cercul, spirala si cirliga la care se adauga cercurile concentrice (cercuri inauntrul cercurilor) si din senin ne alegem atit cu mandala cit si cu motivul labirintului.

In regula, cred ca ajunge atit momentan. Articolul prezent va avea cel putin inca o parte inainte de a incheia subiectul istoriei ocultului, urmind sa fie publicata la scurt timp dupa aceasta. Dupa cum spuneam, bare with me deoarece lucrurile nici nu au inceput inca sa fie interesante.

Ok, so lets get to it. Bine ati venit in domeniul fascinant al stiintelor, filosofiilor si artelor oculte. Pentru a intelege mai multe despre ceea ce urmeaza sa vorbim, va recomand sa cititi articolul premergator acestuia: ‘The Occult Thesis ( cuvint inainte )’.

Putem fara prea multe rezervari spune ca ocultul este cea mai veche forma religioasa din istoria omului. De ce? Este mai mult decit simplu, pornind de la explicatia de baza a ‘ce este ocultul’, explicatie care in linii mari, suna in felul urmator:

(ocultul) este o doctrina secreta (accesibila doar initiatilor), o practica misterioasa care implica actiunile sau influentele unor agenti supra-naturali ( sau cunoastere a acestora ) ce transced simturile naturale.

Frumos, o limba de lemn sublima, stiu, dar haideti sa analizam impreuna putin. In primul rind, definitia noastra incepe cu ‘este o doctrina secreta’, ce este o doctrina? Sa ne amintim: prin doctrina intelegem totalitatea de principii si idei fundamentale ale unui sistem religios, politic sau stiintific si asa mai departe. Deci ocultul este prin urmare un intreg sistem in cadrul careia regasim idei fundamentale, sisteme filosofice si din moment ce am pomenit de ‘sistem religios’ vorbim automat despre practici , ritualuri, simboluri si traditii. Poate fi considerata secreta doar in sensul in care este accesibila peroanelor initiate, in epoca moderna nu prea pot ramine multe lucruri secrete cind avem un acces atit de facil ( si anonim ) la informatie cum este internetul, spre exemplu. Mai departe, ‘practica misterioasa’ se intelege de la sine, deci sarim la partea cu implicarea unor agenti supranaturali care transced simturile naturale.  

Aici sunt intortocheate fara rost cuvintele, trebuie doar sa intelegeti ce inseamna supranatural pentru a capata o imagine clara cu privire la ce se refera propozitia:  supranaturalul este ceva mai presus de legile naturii sau in directa contradictie cu acestea, acel ceva care nu poate fi perceput prin simturi dar se manifesta desi omul nu le poate cuprinde cu mintea. Agentii supranaturali variaza de la entitati pina la fenomene iar transcenderea este ceva care nu poate fi perceput pe baza experientei, care se afla dincolo de orice domeniu dat si clasa de obiecte.  Deci, inca o data, finisat si mai pe limba noastra: Din moment ce ocultul e atit de ‘colorat’ si domeniile sale sunt multiple, unele derivind total din contextul religios ori ritualistic, ne vom referi la intreg ca stiinta.

 Din aceasta premisa, occultul este o stiinta, accesibila persoanelor initiate, prin care se urmareste studiul unei realitati spirituale mult mai ‘adinci’, dincolo de ratiunea pura sau stiintele reale.

 Mai digerabil nu credeti? Observati ca am scapat de transcendente si agenti supranaturali in favoarea unei definitii mai apropiate de realitate si logica, pastrind totodata supranaturalul prin ‘dincolo de ratiunea pura sau stiintele reale’. In loc de simturi naturale si etc. am folosit ‘spiritual’. Perfect, si acum putem reveni la primul rind din textul nostru. Din vreumuri stravechi omul incerca sa explice realitatea pe atunci misterioasa, desi nu putea cuprinde fenomenele din jurul sau cu mintea. Suna cunoscut? Din acest motiv el a urmarit un studiu de o natura spirituala ce trece dincolo de obiecte sau domenii conventionale. Desigur, am evoluat cu totii putin de atunci, insa lucrurile ramin cit se poate de valabile, inca incercam sa explicam cea ce nu intelegem prin studii spirituale ori experimente ce se vor mai presus de perceptia simturilor sau legile cunoscute ale naturii.

Ocult – occultus (Lat.), clandestin, tainic, secret, ascuns.

Pretty nice so far. Putem trece mai departe acum ca am inteles la ce ne referim cind spunem ‘ocult’. Pentru ca sa inlaturam orice posibilitate de confuzie in domeniu de ‘stiinta-ocult’ vom trece in revista citeva rinduri despre relatia ocultului cu stiinta moderna. Desi am spus ca ne vom referi la intregul preocuparilor ocultului folosind termenul de ‘stiinta’ nu trebuie sa incurcam una cu cealalta deoarece sunt doua lucruri fundamental diferite. Noi am pornit din premisa de ‘stiinta = a stii, cunoastere’ si in acest context nu gresim cind spunem ‘stiinte oculte’. Totusi, ocultul, in special practica si cercetarea ocultului denumita ‘ocultism’ , este conceputa ca si studiul ‘naturii interioare’ a lucrurilor, in opozitie cu ‘stiinta’ care urmareste aspectele si caracteristicile exterioare. [ Ma simt obligat sa prezint rapid o teorie care, in cazul demonstrarii ei viitoare, are sa anuleze tot ceea ce inseamna ocult si filosofie ori natura a lucrurilor. Anume ca ‘abstractul’ exista doar in mintea omului si ca universul nu are vreo ‘natura’ ori sens spiritual, ca nu exista decit logica, fizica si realitate matematica. ] Arthur Shoppenhauer desemneaza ‘natura interioara’ in cadrul termenului: ‘Vointa’, sugerind in acelasi timp ca stiinta si matematica sunt incapabile sa treaca de relatia unui lucru cu celalalt pentru a le explica natura interioara. Ocultismul pe de alta parte, este preocupat de ‘natura-lucrului-in sine’, aparent inteles si realizat prin ‘constienta perceptuala directa’, sau mai pe limba noastra: misticism [vom reveni asupra subiectului pe viitor]. Sa aruncam o privire asupra ‘ocultismului’ inainte de a incheia.

Ocultismul este studiul ocultului, a intelepciunii ascunse de suprafata. Pentru ocultisti [ persoane al caror prim-preocupare este ocultismul ] nu este altceva decit studiul ‘Adevarului’, un adevar mult mai ‘adinc’, ascuns, in opinia lor, vederii. Ea poate incorpora subiecte cum ar fi magia, astrologia, spiritismul si asa mai departe. Noi vom imparti in prima faza ocultul in 3 mari categorii urmind sa le ‘disecam’ pe rind pina ce raminem cu resturi si frinturi care se pot incadra in aceste domenii: Divinatie, Magie si Spiritism. Inainte de asta, totusi, vom vorbi intr-un articol viitor despre istoria ocultului si relatia sa cu religia. Pina atunci, mult noroc in studiile individuale [ daca ele exista ] si va multumesc pentru atentie.

OCÚLT, -Ă, oculţi, -te adj. 1. Care aparţine ocultismului, privitor la ocultism, de ocultism; ocultist (2), ocultistic (1).  Ştiinţe oculte = doctrine şi practici secrete care au ca obiect fenomene tainice, inaccesibile cunoaşterii obişnuite. 2. Ascuns², tainic, misterios.  (Adverbial) Pe ascuns¹, în taină.

Datele mele sunt publice si voi raspunde intrebarilor voastre legate de prezentul articol. Sursele si creditele vor fi publicate la sfirsitul ‘tezei’.

Sunt absolut convins ca multi cititori nu vor trece mai departe de titlu. Pentru cei care totusi o fac, poate din fascinatie sau interes, va trebui sa lamurim citeva lucruri inainte de a trece la subiect. In primul rind, sper ca nimeni nu se asteapta sa afle secrete mistice sau formule care ii va ajuta sa se imbogateasca sau sa-si gaseasca marea iubire in viata ori serviciul mult dorit sau mai stiu eu ce. Lucrarea care urmeaza este exact ceea ce spune titlul ca este, o teza cit mai ampla cu privire la ceea ce in termen globali numim “ocult”. In al doilea rind, rog pe cei interesati sa revina ocazional pentru intreaga lucrare deoarece am de gind sa o administrez pe bucati ca sa nu riscam sa ne plictisim impreuna. Asta ar fi unul dintre motive, celalt ar fi faptul ca public in timp ce lucrez la micuta teza, deci nu pot revarsa totul peste voi dintr-un foc.

Poate unii se intreaba de ce oare aleg, dupa atita vreme in care am vorbit despre cu totul altceva, sa scriu acum despre toate astea? Varii motive. Sa vedem citeva dintre ele, pentru a intelege mai exact ce are sa se aleaga de blogul acesta. E necesar ca ‘lusmi’ sa aiba, cel putin de acum inainte, o constanta; ceva concret, un domeniu care sa fie mereu analizat si prezentat sub diverse forme. Pina acum toata lumea s-a obisnuit cu ceva relativ, azi se scrie despre intimplari amuzante, maine se discuta filosofie. Lucru care pe plan personal nu ma deranjaza in nici cea mai mica masura, problema este ca blogul prezent nu a fost gindit ca si o pagina personala, directie in care a luat-o incet si sigur din pacate. Desi multi sunt atrasi de stilul publicistic, presarat cu umor negru si/sau atacuri la adresa unor indivizi, ma tem ca va trebui sa ma indepartez de toate astea  pina nu risc ca printr-un usor narcisism si ‘pagini de jurnal’ sa ma transform inevitabil intr-o gluma. Ajunge insa despre asta.

Pe de alta parte, ca sa continui in a ma explica, ocultul a prezentat un interes major in viata mea, lucru care poate se observa intr-o anumita masura sau alta in citeva articole. Nu in sensul in care mi-am inchinat existenta descoperirii pietrei filosofale ci in sensul in care am simtit un fel de chemare ( oricit de neverosimil ar suna) pentru a aprofunda tema. Lucrurile astea sunt evident complicate, pina la urma totul tine de ce anume gaseste o persoana ca fiind demn de preocuparile sale. In cazul meu, si asta va suna hilar, este si mostenire de familie din partea tatalui. Fiecare cu ale lui, nu-i asa? Oricum, cei care sunt sau vor deveni interesati pe masura ce public despre ocult si paranormal, vor intelege fara prea multe explicatii acel ‘de ce’ misterios. In regula, cred ca ajunge atit, spre ca lucrurile s-au mai clarificat vis-avis de ‘reprofilarea de blog’, va astept cu drag ( sincer ) sa cititi lucrarile. In ceea ce priveste partea de ‘meditatii’ si altele ce nu tin de subiect, inca ma gindesc cum anume sa le categorizez, dar fiti convinsi ca ele vor ramine ca si parte secundara in cadrul blogului.